Deva este un municipiu în partea central-vestică a României, situat pe stânga Văii Mureșului, în compartimentul nordic al Depresiunii Hunedoara, numit Depresiunea Simeria-Deva, la poalele de NE ale Munților Poiana Ruscă, la 180-220 m altitudine, fiind străjuit de Dealul Cetății. Este reședința județului Hunedoara.
Pe teritoriul orașului de astăzi au fost descoperite urmele unei așezări neolitice de bordeie, în care s-au găsit vase ceramice, cu decor geometric incizat, aparținând Culturii Coțofeni, precum și vestigii din Epoca Bronzului.
Pe Dealul Cetății (un con vulcanic alcătuit din andezite), ce domină vatra orașului de la 184 m altitudine, a existat o așezare dacică, peste care, la mijlocul secolului XIII, s-a construit o puternică cetate, menționată documentar, în 1269, cu numele Castrum Deva, care funcționa ca fortăreață militară.
Aceasta este și prima atestare documentară a Devei. Astfel, cetatea a fost consemnată în două acte de cancelarie din același an, 1269. Primul se referă la banul Mikud, care primește din partea regelui Ștefan al V-lea al Ungariei o moșie în comitatul Dabâca pentru serviciile aduse Coroanei în luptele împotriva cumanilor, iar al doilea se referă la comitele Chyl din Câlnic, căruia regele îi face danii pentru faptul că a luptat alături de el sub cetatea Devei și a Codlei.
La sfârșitul secolului al XIII-lea, cetatea devine reședința voievozilor Roland Borșa și Ladislau Kán, de unde aceștia își exercitau autoritatea asupra voievodatului Transilvaniei. După 1315, cetatea a reintrat în stăpânirea regelui Ungariei Carol Robert de Anjou.
În 1444, cetatea și domeniul intră în posesia lui Iancu de Hunedoara, rămânând în stăpânirea familiei Corvinilor până în 1490. Transformată de voievodul Iancu de Hunedoara în cetate nobiliară, Deva a fost ulterior (secolele XVI-XVIII) extinsă, devenind una dintre cele mai puternice cetăți din Transilvania. La mijlocul secolului al XVI-lea călătorul italian Giovanandrea Gromo considera cetatea Deva ca una dintre cele mai puternice fortificații ale țării — ”la fortissima Deva”.
Prin poziția sa geografică, cetatea a avut un important rol de apărare în timpul incursiunilor otomane din secolele XV-XVI.
De la începutul secolului XVII s-a aflat în proprietatea principilor Transilvaniei. În vremea lui Gabriel Bethlen, cetatea este supusă unor serioase prefaceri, între care adăugarea pe latura de sud-est a unui turn bastionar ce va purta numele principelui. Cetatea a fost folosită și de principii Gheorghe Rákóczi I, Gheorghe Rákóczi II. În 1686 a fost ocupată de austrieci, odată cu toată Transilvania.
În noiembrie 1784, țăranii răsculați conduși de Horea, Cloșca și Crișan au încercat să asedieze, fără succes, cetatea.
Ultima lucrare de refacere a cetății a avut loc la începutul secolului al XIX-lea. Călătorind în Transilvania în 1817, împăratul Francisc I a fost impresionat de frumusețea cetății și a dat ordin ca fortificația să fie restaurată, lucrările încheindu-se în 1827.
În timpul Revoluției de la 1848-1849, cetatea a fost supusă unui asediu de opt săptămâni de către trupele revoluționare maghiare. Garnizoana austriacă s-a predat în mai 1849, dar imperialii au revenit după ce trupele revoluționare maghiare au fost silite să depună armele la Șiria. La 13 august 1849, dintr-o neglijență a soldaților care manevrau praful de pușca, depozitul de muniții de aici a sărit în aer și explozia a distrus o bună parte din zidurile cetății, care, după acest episod, va cădea în ruină.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, cetatea a fost luată în grija Societății de Istorie și Arheologie a județului Hunedoara și a devenit loc de promenadă pentru locuitorii orașului.
Orașul Deva a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. La recensământul populației din 2011, Deva avea 61.123 locuitori.
Printre obiectivele de interes cultural și turistic se numără: Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, fondat în 1880, cu colecții de arheologie, istorie, științele naturii, numismatică, etnografie și artă, și care își are sediul în clădirea monument istoric ”Magna Curia” de la poalele Cetății; ruinele Cetății Deva; Castelul ”Magna Curia”, construit în secolul XVI, în stil renascentist, cu transformări baroce în 1621, când a fost în posesia principelui Gabriel Bethlen, și în secolul XVIII; o biserică ortodoxă ctitorie din 1700 a banului Gheorghe Cantacuzino; mănăstirea franciscană, cu biserică în stil baroc (sec. XVIII); biserica evanghelică (sec. XIX); clădirea fostei Prefecturi (1890); sinagoga (1896); o statuie a regelui dac Decebal, operă a sculptorului Ion Jalea; monumentul lui Horea, Cloșca și Crișan ș.a.
Pentru amatorii de turism merită amintite și stațiunea balneoclimaterică (Sărata-Deva), zona de pe Dealul Cetății declarată în 1988 rezervație naturală, datorită varietății florei și faunei, precum și telecabina Deva, singurul ascensor înclinat din România, iar din punct de vedere al lungimii traseului — 278 metri și a diferenței de nivel — 158 metri — primul din Europa.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.